Telefonul ultimelor gânduri

Cum ar fi dacă ai putea auzi ultimele gânduri ale cuiva care a părăsit această lume?

Ji-an e terapeută la Centrul de Autopsie Psihologică. Când familia îndoliată a unei persoane care și-a luat viața îi cere ajutorul, ea cercetează amănunțit motivațiile decedatului și întocmește un raport ce aruncă lumină asupra alegerii făcute, oferind mângâiere familiei supraviețuitoare. Ea însăși încă se mai luptă cu suferința provocată de moartea tatălui ei. Într-o zi, se oprește la o cabină telefonică familiară, un loc plin de amintiri prețioase cu el. De acolo o salvase el când Ji-an, fetiță fiind, se rătăcise în drumul spre casă. Devenise astfel locul lor, unde o aștepta în fiecare zi când ieșea de la școală. Acum, copleșită de suferință, Ji-an intră în cabina telefonică și trăiește ceva incredibil: descoperă posibilitatea de a lua legătura cu cei decedați și de a le auzi gândurile ce le-au însoțit ultima decizie luată în viață.
Telefonul ultimelor gânduri este o carte ce îndeamnă, mai presus de orice, la o reflecție asupra modului în care societatea gestionează problema sinuciderii.

„Aș vrea să existe undeva pe lumea asta o cabină telefonică unde să intri, să ridici receptorul și să auzi ultimele gânduri ale cuiva drag care a murit. Cineva de care ți-e dor, cineva fără de care nu mai știi cum să trăiești. Perspectiva autoarei, mijlocită de personajul principal al acestei cărți, e caldă, nu are nevoie de nicio înfrumusețare. Niciun cuvânt nu e nelalocul lui.” (Kim Jiyun, autoarea bestsellerului Yeonnam-dong’s Smiley Laundromat)

„Există oameni care pleacă și oameni care rămân. Am vrut să surprind inimile tuturor. Am vrut să le alin durerea, fie și măcar un pic. Nu e doar motivul pentru care am scris acest roman. E motivul pentru care scriu, în general.” (Lee Su-Yeon)

LEE SU-YEON s-a luptat multă vreme cu depresia, tulburarea de panică și tulburarea alimentară. După ce a supraviețuit unei tentative de suicid, a pornit pe drumul vindecării prin terapie, lectură și scris. Medicul ei i-a recomandat să țină un jurnal, care ulterior a fost publicat sub forma eseului Sunt puțin deprimată, dar sunt o persoană normală. Avea să fie începutul unei noi vieți ca scriitoare. În prezent, susține conferințe despre prevenirea sinuciderii și creșterea gradului de conștientizare privind bolile mintale. A mai scris Pisici pe rețetă, Îți doresc să trăiești și Tristețea ar putea fi o boală.